Cred că au trecut vreo 4-5 ani de când am dat ultima oară o comandă care să îmi fie livrată de către Poșta Română. Experiența avută la vremea respectivă m-a făcut să o evit cât am putut de mult, asta până în urmă cu vreo 2-3 săptămâni, atunci când, în naivitatea mea, am zis să le mai acord o șansă.
De fapt… sunt puțin ipocrit atunci când spun că am vrut să le mai acord o șansă, iar asta pentru că, practic, am fost puțin forțat de împrejurări să apelez la Poșta Română. De ce? Deoareceu aveam nevoie de produs în maxim 4-5 zile, dar fiind perioada sărbătorilor eram convins că dacă aleg Fan Courier nu va ajunge la timp. Așa că am optat să ridic produsul de la Poșta Română, deoarece, potrivit celor de la eMAG, comenzile plasate de luni până vineri pot fi ridicate a doua zi. Nu sunt naiv, eram convins că nu va fi așa, dar speram totuși că în a patra zi voi putea ridica și eu produsul.
Pot spune că problema a pornit chiar de la eMAG, iar asta pentru că ei au întârziat predarea coletului cu două zile. Am zis însă că celelalte două zile rămase vor fi suficiente pentru a ajunge coletul în Reșița. Se pare că nu a fost cum am crezut eu.
În a patra zi, deși nu am primit o confirmare prin SMS că a sosit coletul, am zis să fac totuși o vizită la Poșta Română. Poate cine știe, au omis să mă anunțe (am mai pățit asta, tot cam în această perioadă a anului, când am optat pentru ridicarea de la sediu, dar era vorba de… ați ghicit, Fan Courier – asta e o altă discuție, probabil o să scriu un articol separat pe acest subiect).
Am ajuns la locul de unde se presupune că eu trebuie să ridic pachetul de la eMAG, iar aici erau prezente 5 funcționare, toate cu fețe acre și vizibil plictisite. Doar două ghișee deschise însă. Trei persoane înaintea mea. Aștept cuminte să îmi vină rândul. Așteptând, observ că doamna de la ghișeu nu prea știe cum să folosească calculatorul, sau mai bine zis programul. Nu reușește să găsească un colet în baza de date sau ceva de genul. Aceasta cheamă o colegă în ajutor. Se uită în monitor vreo câteva minute, fără să facă nimic, după care cele două cheamă o altă colegă. Desigur, nici aceasta nu știe ce trebuie făcut. Într-un final au ajuns la concluzia că au uitat să bage codul poștal (parcă) – acesta era motivul pentru care nu le „funcționa” programul.
Deși erau doar trei persoane înaintea mea, a durat mult prea mult să îmi vină rândul și să pot pune o simplă întrebare, la care am primit un răspuns sec: „dacă nu ați primit mesaj înseamnă că nu a ajuns coletul”. Am rugat-o dacă se poate măcar să verifice. Vizibil deranjată a aruncat o privire în monitorul calculatorului și mi-a spus că e așa cum mi-a spus inițial.
A cincea zi sosește, iar aceasta era și cea în care aveam nevoie de pachet. Eram cât se poate de nervos, deoarece era trecut de ora 11 iar eu tot nu am primit nici un semn de la draga noastră Poștă Română. Am luat hotărârea să nu mai ridic pachetul dacă trece și această zi și tot nu sosește. La 12 și ceva primesc mesajul mult așteptat. Iau cheile și mă urc în mașină pentru a merge să ridic pachetul.
Ajung la ora 12:45 la locul de unde cu o zi înainte am plecat destul de nervos. Era sâmbătă. Doar două funcționare prezente și doar un ghișeu deschis. De data aceasta șapte persoane înaintea mea. Domnul care era la ghișeu fix când eu am intrat înăuntru era vizibil nervos, iar asta pentru că era pus pe drumuri zilnic pentru a ridica un colet (din câte am auzit, a primit avizul cu întârziere de câteva zile bune, iar acum nu îi mai găsesc coletul, sau ceva de genul). O altă persoană care era înaintea mea a fost cât se poate de deranjată de faptul că, la fel ca în situația anterioară, a așteptat avizul în cutia poștală dar el nu a mai sosit, în condițiile în care coletul era ajuns de câteva zile – din cauză că nu a fost ridicat la timp el a fost trimis înapoi expeditorului.
Deși persoanele care erau în fața mea s-au confruntat cu probleme, de data aceasta totul a mers surprinzător de repede. A venit și rândul meu, iar doamna de la ghișeu a fost cât se poate de drăguță cu mine. Era vizibil răcită, dar cu toate acestea zâmbea și chiar era pusă pe glume. Am luat pachetul la ora 13 fix și am plecat.
Două vizite. Două experiențe diferite în ceea ce mă privește. Se pare că depinde foarte mult și de norocul pe care îl ai atunci când vine vorba de persoana cu care vei interacționa la ghișeu, dar nici măcar acest lucru nu garantează că nu vei pleca cu nervi de aici (vezi cei care erau înaintea mea la rând). Chiar dacă ultima vizită la Poșta Română a decurs cât de cât OK (aici mă refer strict la interacțiunea avută la ghișeu) m-am hotărât să iau din nou o pauză de câțiva ani înainte de a mai apela la ea.