Mă uit la ceas și văd că este puțin trecut de ora 3. Dimineața va începe să bată la ușă curând, dar gândurile nu mă lasă să pun capul pe pernă. O simplă întrebare, pusă de o persoană specială, mi-a dat pur și simplu șah mat și m-a făcut să mă gândesc la toți anii care au trecut de când am văzut pentru prima oară lumina zilei. Am retrăit fiecare moment, fiecare clipă, iar ironia a făcut ca fiecare amintire să o trăiesc mult mai intens acum decât atunci, la fața locului.
„Nici când o să te joci cu copilul tău nu o să știi să iei o pauză și să te bucuri pur și simplu de acel moment?”
Cam așa suna întrebarea care și acum îmi răsună în urechi. Mi-a fost atinsă o coardă sensibilă. Oare într-adevăr așa va fi? O să continui să ignor complet prezentul fiind cu gândul doar la viitor? Tot îmi spun că acest lucru îl voi mai face doar pentru puțin timp, până clădesc o fundație solidă, dar asta făceam și în urmă cu un an, doi, trei… Ce garanție am că nu voi gândi la fel și peste 10 ani? Niciuna. Îmi va fi foarte greu să mă schimb. Dar nimic nu este imposibil.
În orice moment al vieții gândurile mele au zburat către viitor, către munca mea, către ce pot face pentru a duce o viață mai bună. Nu am reușit niciodată să mă bucur de prezent, să savurez fiecare clipă a vieții, să îi simt diferitele arome, fie ele dulci sau amare. Oamenii sunt niște ființe cărora le place să dețină controlul, fără a fi însă conștiente că acest lucru se va întoarce la un moment dat împotriva lor. Rămânem ancoraţi în trecut și tânjim după viitor, uitând că cele două sunt în strânsă legătură cu prezentul, cel care, de altfel, este singurul care într-adevăr contează.
Uităm să ne bucurăm de viață de parcă ea nu este una finită. Trăim cu falsa impresie că este timp pentru tot. Însă totul este efemer. Ceea ce azi există, mâine sunt șanse mari să dispară. Așadar, de ce să nu trăiești clipa și să te bucuri de ce ai acum, chiar în momentul de față, uitând de trecut și viitor? Prezentul este singura certitudine. Viitorul nu este cert. Nici măcar trecutul nu putem spune că este unul cert, iar asta pentru că trecerea timpului îl deformează. Dacă o anumită întâmplare o povestim acum într-un anume fel, peste 10-20 de ani ea va avea un cu totul alt fir narativ. Pentru că timpul ne schimbă chiar și amintirile.
Contează să știm să savurăm măruntele aspecte ale vieții. Din varii motive refuzăm să trăim in prezent. Nu știm să ne bucură de fiecare clipă, iar asta pentru ca noi suntem fie cu gândul la trecut (dorinţe neîmplinite, frustrări, nostalgii), fie cu gândul la viitor (ne facem mereu griji privind ziua de mâine).
O să ajungem fără să ne dăm seama la finalul călătoriei pe acest pământ și vom constata cu regret că nu am știut să ne bucurăm de viaţă și să apreciem lucrurile cu adevărat importante.
